Psihologia copilului (II)

Raspunsuri - Pagina 15

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Laura B spune:

Carmen, te rog frumos sa ma sfatuiesti si pe mine cum e mai bine sa procedez cu Diana.

De trei zile a inceput sa meraga la day care. Ieri si azi mi-a plans de fiecare data cand a fost sa o las acolo, mai precis de cum a recunoscut locul unde o duc. Am incercat sa-i explic ca va fi bine, distractie, ca merge sa se joace cu alti copii (nu stiu cat intelege ea a 1 an si jumatate, dar imi zic ca poate cand imi aude tonul vocii intelege ca nu e ceva rau). Degeaba... Doamna cu care sta mi-a spus ca in timpul zilei Diana e in regula si nu plange dupa noi. Dupa amiaza am gasit-o in de fiecare data vesela, jucandu-se cu ceilalti copii; de cum ma vede insa, imi sare in brate si nu mai se da jos
Am inteles ca perioada de adaptare poate dura si cateva saptamani. Asta este, va trece!

Intrebarea mea se refera la cum sa procedez dimineata cand o las la day care: e in regula ca "dispar" rapid cand nu e ea atenta sau e distrasa de doamna cu care sta? Sau ar fi mai bine sa stau si eu cu ea acolo mai mult (numai in perioada de tranzitie, pana se va obisnui cu locul si oamenii noi)?

Multumesc mult de tot!

Laura
Poze noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Filofteia,
Ai citit articolul Despre copilul timid de la pagina www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638&whichpage=5" target="_blank">http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638&whichpage=5? Sunt niste sugestii care te pot ajuta in relatia cu copilul tau.

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

BellaDonna,
Fetita ta are un temperament coleric, este foarte activa si are nevoie de multe activitati care sa-i consume energia. Totusi nu cred ca este un copil hiperactiv, in acel caz nu s-ar concentra la anumite activitati, ar fi agitata fata de toate persoanele nu numai fata de tine. Se pare ca i-ai acordat o atentie sporita si poate ai rasfatat-o putin si de aceea e mai zpapaiata cu tine. Fii consecveta in aplicarea recompenselor si sanctiunilor si te vei intelege pana la urma cu ea.

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Irina_Ina2000,
Cred ca e vorba despre teama de separare, chiar daca a stat o perioada fara tine. El se asteapta la niste schimbari (poate gradinita) si de aceea se simte nesigur. Se agata de tine, in amintirea vremurilor cand erati doar voi. Poate nu e inca pregatit sa faca o schimbare sau e doar o perioada cand trebuie sa se obisnuiasca cu ideea. Astfel de stari nu sunt alarmante, vor trece, dar petrece ceva timp in plus cu el, arata-i cu fiecare ocazie ca il iubesti. Asta il va face mai puternic si-i va da siguranta in viitor.

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Ana-Oana,
Ai procedat bine, pana acum. Sper sa citeasca si alte mamici.
Voi reveni cu un link, despre culori. Nu-l gasesc acum.

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

LauraB,
Cum am mai spus si cu alte ocazii, la 1 an jumatate copilul este foarte atasat de mama. Ceea ce se intampla cu fetita ta sunt manifestari ale anxietatii de separare. Adaptarea la cresa/gradinita poate dura intre 4 si 8 saptamani, poate mai mult. Cat ce priveste procedura de despartire, eu zic sa nu dispari fara sa te vada. O anunti cu 5 minute inainte de a pleca, dupa 5 minute, pleci. Ii spui "La revedere", o saruti, etc. Acelasi ritual de fiecare data. Chiar daca va plange la inceput, ea va intelege si se va astepta sa pleci odata ce ai adus-o acolo. Disparand din fata copilului nu e tocmai corect, si i-i da copilului impresia ca il inseli, chiar daca in acest mod eviti de cateva ori plansetele.

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tuchi spune:

Grozav subiect! Felicitari Karmen pentru rabdare si perseverenta!

Am incercat sa citesc tot dar nu am reusit sa gasesc raspuns la o nedumerire proaspata.
Am un baietel de 1.5 ani care de curind (1 luna) face crize relativ rare ce-i drept la anumite frustrari (gen nu-l mai iau in brate cit ar vrea). Aseara, a facut cea mai cumplita criza de plins fara nici un motiv aparent. Incerca sa-si mute o jucarie mai mare si cred ca nu a reusit sa faca ce vroia el ... si gata a fost...l-a pleznit plinsul, sfisietor, cu urlete.
Normal ca am incercat sa il impac, sa il ajut, sa il intreb ce vrea, cum, ...nimic ...urla si numai cind ziceam ceva sau ma uitam la el. Sa nu mai vorbesc de atins. Cintatul l-a linistit un pic dar cam atit.Ei si uite asa a tinut-o o ora cu unele intermitente dupa care a adormit.
Trebuie sa spun ca nu prea vorbeste dar intelege ce ii spunem si da din cap da sau nu la ce il intrebam.

Asadar, presupun ca nu a stiut sa faca fata unei frustrari dar daca el nu ma lasa deloc sa-i explic (orice incercare s-a lovit de o noua izbucnire in plins) ce pot face in afara de a-l lasa sa se linisteasca.

Care ar fi un comportament adecvat si ca la carte? Dar explicatia?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns VIO20 spune:

Buna! Am si eu o problema!
Fetita a implinit 2 ani si am inceput serviciul, ca urmare pe ea o ducem la bunica si atunci incepe jalea. 9 ore cit sta acolo plinge intruna, de multe ori nu maninca nimic si nici nu doarme, nici nu vrea la parc. Are deja o saptamina, e ragusita, ii curge nasul si cu moralul e la pamint. La bunica are tot ce ii trebuie, inclusiv jucarii, catel, carti si dragoste. Cum poate proceda bunica? Am mai avut o tentativa de lasat la bunica pe la 1 an, vreo 3 ore si a plins o luna cit am dus-o. Pina la 2 ani a stat non-stop numai cu mine, fiind in concediu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Tuchi,
multumesc pentru incurajari.
La 1 an jumatate copilul este inca mic pentru "a muta lumea din loc" asa cum isi doreste. Si explicatiile noastre pot fi de multe ori in zadar. Capacitatea lui de intelegere fiind limitata, nu intelege sau nu accepta ideea ca ce vrea el nu se poate. Si atunci lupta cu toate "armele" cunoscute de el pentru a se impotrivi. Cea mai buna solutie este sa-l lasi sa se linisteasca, cum ai spus si tu, daca altceva nu merge (distrasul atentiei cu ceva nou, explicatii, etc).
E singurul mod in care va invata ca sunt anumite lucruri care nu sunt posibile sau nu sunt permise. Daca renuntam in fata "lacrimilor de crocodil" ale copilului si ii facem pe plac de fiecare data, ce invata copilul? Ca data viitoare va trebui sa planga mai tare pentru a obtine ceea ce vrea, nu?

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Vio20,
Fetita ta sufera dupa prezenta ta. Ar fi fost mai bine daca o obisnuiai treptat cu prezenta bunicii, aceasta stand cu copilul o ora pe zi, sau prin vizite dese la bunici. 9 ore e cam mult, sa stea asa dintr-odata fara tine. Nu zic ca nu se va obisnui dar dureaza ceva mai mult timp.
Cum poate proceda bunica?
- sa-i vorbeasca mereu de tine, sa-i arate poze cu tine, eventual, la culcare sa-i puna sa asculte o caseta cu vocea ta (inregistrarea unei povesti sau a unui cantec)
- sa incerce s-o tina ocupata, sa-i prezinte mai multi copii, sa se antreneze in joc cu acestea.
- S-o informeze de timpul ramas pana la venirea ta
- sa n-o forteze in vreun fel (la mancare sau dormit), sa aplice metodele care stii ca o linistesc
- sa tina un jurnal, un caiet in care sa noteze (impreuna cu fetita) faptele de peste zi pentru a le prezenta tie. Astfel copilul stie ca tu nu vei pierde informatii pretioase legate de timpul petrecut de ea.

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput