Sezatoarea canadiana (172)

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns columbiana spune:


Anka felicitari pentru viza! nu te grabi sa mai prinzi odata primavara in Romania, ca aici nu exista sezonul respecvit cu miresmele lui:((; noi ne intilnim si la vara

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Podeanu spune:

Zavalita si Anka, felicitari ptr viza, sa veniti cu bine, sa va acomodati usor/repede si sa realizati tot ce v-ati propus cu Canada.

Dana
, sa-ti traiasca pisoiul,sa creasca mare si sanatos si tie iti doresc sa imbatrinesti crescindu-ti nepotii/nepoatele



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zavalita spune:

felicitari Anka!

Multam fetelor de urari.
Inca nu am inceput sa ma agit cu plecarea, nu mi-am luat bilet si nici valiza. La inceput ma agitam,eram putin euforica, mai ales dupa interviu...acum parca am obosit sa tot anticipez ce va fi. Vreau sa ma vad la fata locului, asa ca sunt pe standby emotional.Nu imi mai fac planuri, invat engleza si cam atat.

ieri dupa ce ne-am intors de la plimbare inainte sa intram in bloc mi-am intrebat sotul daca crede ca o sa ne fie mai bine in to? Si mi-a spus sa arunc o privire in jur.Cartierul in care stam arata cam dezolant, blocurile sunt vechi, unele scorojite -altele cu fatada refacuta, de inaltimi variabile, adunate toate la distante felurite de alee, cu n caini in jur, cu gunoi imprastiat in jurul ghenei betonate de la aleea principala.Cu zlota multa acum, fiind intre ninsoare si ploaie. Ne-a bufnit rasul pe amandoi.daca ne simtim bine aici, este pentru ca stim cum stau lucrurile, si in plus e un oras sigur constanta. In To va fi la inceput o plonjare in necunoscut.Asa mi s-a parut de urat unde stam si cu toate astea momentan e acasa.Eu cred ca o sa ne acomodam repede. Pe unde ne-am fatait prin europa, ne simteam ca acasa, mereu ziceam hai acasa cand ne refeream la hotel. Nu mai avem amici aici, doar parintii ce ne mai tin legati de loc. Regrete ca plecam n-ar trebui sa resimtim. Doar dorul de parinti.

chiar ma gandeam zilele astea ce ma deranjeaza mult pe mine la anumiti conationali. Si ma gandeam sa va intreb cum e pe acolo din experienta voastra? Observ mai ales la generatia mai inaintata in varsta, o lipsa de curtoazie fantastica.Si tinerii sunt nonsalanti in anumite privinte, dar grija fata de semeni nu-i apanajul tineretii, nu? Si vorbind de lipsa de curtoazie, ma refer de ex. la

... e coada mare la intrare in maxi taxi,e frig rau afara,ipotetic poti sa intri, sa dai banii, si sa te departezi sa intre si ceilalti-sa nu-i tii pe scara , in frig, uneori cu picioarele in balta(depinde unde opreste maxi taxi), dar rareori se intampla asta. de obicei, cel care isi asteapta restul sta in capul soferului pana primeste ultimul sfant si atunci binevoieste sa mearga mai in spate, nu conteaza ca eu in timpul asta stau pe scara sau jos asteptand sa intru.

altul, tot cu maxi taxi. daca este ocupat locul de la margine, trebuie sa-l rogi pe pasagerul respectiv sa binevoiasca sa se ridice ca sa ocupi un celalat loc. chiar am observat ca daca nu-l rogi, chiar daca se aglomereaza microbuzul, respectivul nu prea se sinchiseste sa se aseze la geam , de parca locul de la margine e ceva nemaipomenit.. cred ca-i urat si lui sa-i ceara celulalt sa se ridice, asa ca mai bine sta stanca si asteapta el sa fie rugat sa se ridice.

intr-un autrobuz, sau loc aglomerat, daca intra si alti oameni,iar e foarte greu sa le faci si lor loc, din contra unde esti amplansat esti ca si cimentuit.Ma deranjeaza ca se gandesc prea putini la confortul altora. Stiu ca nu-i ceva nemaipmenit sau doar ceva local, de altfel treaba asta m-a deranjat si in paris in metrou, dar torusi..ce-o fi asa greu?!

O calatorie de mii de mile incepe cu un pas

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zavalita spune:

Mi-am pus si eu motto .Ma simt ca un nou nascut intr-o lume noua.

Ma tot gandesc cum sa-mi dau demisia, adica sa spun adevarul sau sa mint? Ca n-am niciun chef sa mi se planga de mila si mai ales de grija.

Angajatorii suna in Ro pentru referinte/confirmare munca?Vi s-a intamplat?

O calatorie de mii de mile incepe cu un pas

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns columbiana spune:


zavalita, presimt ca vor urma cele trei (?) etape ale vietii de emigrant descrise de Donia pe undeva ( e bine ca prima-i de dragoste si extaz:))

eu recunosc ca mi-am adus cu mine niscaiva foi cu antet si stampila, dar le-am distrus ulterior, neavind nevoie; am dat o singura data mailul fostei mele sefe din Bucuresti la o agentie de recrutare, nici nu mai stiu daca a raspuns sau nu; ia preventiv adresa de mail a vreunui coleg cu care te ai bine si stie engleza; daca poti concepe-ti o recomandare direct in engleza si pune-ti seful s-o semneze si parafeze; sunt sanse mari sa te ajute, la inceput pina ai prima experienta canadiana exista destul de multa neincredere.



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cris1511 spune:

Happy Valentine's Day!
Felicitari zavalita si ankalaura pentru viza!
Legat de referinte de la locul de munca, sotul a avut nevoie de referinte de la ultimele 3 locuri de munca din Romania. Asta poate fiindca lucreaza la banca si aici se fac verificari nu gluma (la angajatori au trimis email si in plus au facut verificari legate de criminal record).
Cat despre transportul in comun din Toronto, pot sa spun ca lumea sta civilizat la rand cand asteapta/urca in autobuz. Bine, ca mai este cate un emigrant necivilizat care se baga in fata...
Dar nu se inghesuie nimeni. Am ramas surprinsa la inceput cand asteptam in statie si masina nu oprea. M-am prins pe urma ca era "aglomerata", dar sa nu iti inchipui ca e ca in Romania. Chiar bodoganeam ca puteau si ei sa se mai stranga un pas, ca doar eram singura in statie, dar asta e, si in legislatie se interzice soferului sa circule cu masina overcrowded.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zavalita spune:

la ce te referi anca? la luna de miere- revolta- resemnare- acceptare?
cred ca e ceva normal, gandul e spre mai bine ,altfel n-as mai pleca de aici si as ramane o neadaptata la o societate functionala.

O calatorie de mii de mile incepe cu un pas

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns jessie spune:

Zavalita si ankalaura, felicitari pentru vize si mult succes pe noul drum!
Zavalita, sunt de inteles emotiile si starile prin care treci tu acum. Incepe o noua etapa in viata voastra, cum ai spus tu, "plonjarea in necunoscut".
Uite, apropo de exemplul tau cu maxi taxi. Aici, lumea sta la rand sa urce in autobuz, si se urca doar pe usa din fata. Sunt locuri speciale pentru cei cu disabilities, iar cedarea locului unei persoane mai in varsta nu e nimic iesit din comun,se intampla si in metrou si peste tot. Si e vorba aici de Toronto, un oras cu aprox 5 milioane de locuitori!
Sincer iti spun ca noua ne-a placut Toronto din prima clipa si inca ne place. E un amalgam de rase, dar daca privesti totul per ansamblu, e chiar interesant.
Oamenii sunt in general bine crescuti, iti zambesc chiar daca nu-i cunosti, te saluta! E un alt stil de viata, nu prea se poate compara cu Ro.
Cat priveste scoala, pe mine tot ce am facut aici m-a ajutat foarte mult, iar facultatea din Ro la fel mi-a fost recunoscuta. Am inceput scoala aproape acum 3 ani ,si daca totul e ok, o sa termin in iunie ( e vorba de domeniul contabilitatii).Asa ca totul depinde de domeniul pe care vi-l alegeti, pasii de urmat poti fi diferiti.
Am cunoscut si romani care nu au facut scoli, si-au deschis firme de amenajari interioare si se descurca foarte bine.
Eu nu mai stiu in ce domeniu lucrezi tu?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns jessie spune:

Zavalita, cred ca Ana se referea la urmatoarele faze:
- la inceput: fascinatie, curiozitate, entuziasm;

- dupa o vreme lucrurile capata profunzime, entuziasmul se stinge, vezi cat de greu este sa te descurci ca strain intr-o societate pe care n-o cunosti, intr-un hatis de legi complet necunoscute, fara nici un sprijin din exterior. Suferi un soc cultural, nimic din ce ti-e familiar nu mai exista, sunt alte sarbatori, alte obiceiuri, altfel de oameni;

- faza a treia e integrarea. Incepi sa iti faci prieteni si printre straini, nu mai cauti exclusiv compania conationalilor, incepi sa intelegi comportamentul lor, stilul lor de viata, te integrezi.

- faza a patra este cea in care incepi sa te simti acasa in tara aadoptiva, iar intoarcerea in Romania ar insemna un nou proces de adaptare si un soc cultural.

Am gasit toate astea pe un site pe net, nu sunt "productie proprie".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zavalita spune:

Multa bafta Jessie! Mai ai putin si graduezi! Vrei sa intri in ordin apoi?

Eu am facut dreptul, vreau sa ma reprofilez in To. tu ai luat imprumut de la stat, scoala sau banca pentru studii? Ai fost la consilierul scolii inainte? Cum te-ai hotarat ce sa urmezi?

Eu ma gandesc la farmacie, dar e greu nene si admiterea e jale curata.


O calatorie de mii de mile incepe cu un pas

Mergi la inceput